Ce rost să aibă țăranul din dosul tarabei
Ce postulează cosmogonii subatomice
Prin simplă decupare a sinelui din tot?

Legumele lui sunt astre desprinse de sus,
Din susul convențional și neexcepțional
Al celui ce nu trăiește cu capul în nori.

El n-are timp de paradigme, sofismele
Vieții lui ard realul între deșteptare și moarte
Și mor la asfințitul capului pe pernă.

Banii sunt motivul pentru care pleacă
Din piață, nicidecum venitul (ăsta-i dat asumat!)
Și lumea nu-i judecă oscilarea.

Legumele lui veghează trăirea sfârșitului,
Ca fiii risipitori ce nu mai au tată,
Doar frate nemilos, rece și just ca timpul.