Ca o gară sufletul mi-a stat deschis
Și-au trecut prin el femeile în cizme,
Voi închide gara,nu-mi mai e permis
Să trăiesc din visuri și din aforisme.
Am vândut bilete pentru fiecare,
Bucăți mari de suflet din inima mea,
M-au plătit cu ciudă,ca o constatare
Că eu vând bilete în gara altcuiva.
Retras la mansarda pensiei morale
Stau acum și-mi număr banii-nlăcrimați
Și nu ma miră faptul că bietele parale
Sunt false ca și ele,în ochi adevarați.