tresare un gând
suspect de negru
se uită spre ieri și arată spre mâine
cât poate fi culoare
cine poate să mai știe

venim pe rând plecăm pe rând
dar cui lăsăm iubirea

viață fără vers
e iarăși tristă ziua
sărutul plânge
de când aștept să-mi pot scrie
din nou iubirea.