Trenul Cluj-Napoca – Brașov

Cu toată starea lui imundă
Și trepidația majoră,
Eram în gară la secundă
...De nu întârziam o oră.

Totuși, la cușetă timpul trece pe nesimțite...

Abia ațipisem, culcat
Pe patul cel moale,
Și iată-mă iar deșteptat
La TÂMPA sub poale!

Cerbul de aur

În zorii-unei zile senine,
La gară, cuprins de istov,
Cu gândul la Cerbul ce vine,
Rostesc „Bună seara, Brașov!”

Păsările

În gara Brașov dacă vii,
Găsești, după orele șapte,
O mie de vrăbii zlobii
Și-o sută de păsări de noapte.

Tristețe

Pe bănci ce-au suferit avarii,
În sala cu miros stătut,
Așteaptă, încă, boschetarii
Un tren pe care l-au pierdut.

Șura dacilor – în Poiană

Priveam decorul insolit,
Ce nu putea decât să-mi placă,
Și-n șura lor, pe fân cosit,
Ce mult aș fi iubit...o dacă...