Ca ultimă zeiță erai tu, întocmai...
Și fugeai de oameni, fugeai de mine...
Voiai și tot voiai sălbăticie...
Fugeai pe anticul traseu
Vedeai statui cu zei, statui cu sine...
Un amfiteatru pentru nu se știe cine...
Și ai intrat pierind în lumea ta, pe mâine !