Noi ne-am iubit mai mult prin gări și trenuri
Și pe peroane lungi impersonale,
Când strâns îmbrățișați, uitând de vremuri,
Când fluturând batiste a plecare.

Noi ne-am iubit mai mult în paturi strâmte
Și-n cămăruțe înăbușitoare,
Grăbindu-ne să nu ne-o ia-nainte
Apăsătoarea oră de plecare.

Noi ne-am iubit pășind printre morminte
Și deschizând cortegii funerare,
Plângâd în gând și luând mereu aminte
La celălalt cum plânge și îl doare.

Ne vom iubi și noi cum se iubește?
În parcuri și pe plaje insorite?
La nunți frumoase parcă din poveste?
Poate că nu. Oricum, vom ține minte
Că ne-am iubit și-n gări și ne-am iubit și-n trenuri.
Și ne-om iubi pân-om intra-n morminte!