Un clovn vesel și haios,
Colorat de sus în jos,
În nuanțe calde, vii,
Cercetă către copii,
Să vadă de-i admirat,
Aiurit, împiedicat!
Copiii strigau la el:
-Mergi atent și ușurel!
-Hei, te-ai încheiat greșit!
-De ce umbli peticit?
-Vezi că ți s-a spart balonul!
El, cu ața, ca bufonul,
Alerga însă-n zadar,
Să îl ofere în dar.
Rușinat, fuge pe scenă,
Dup-o clipă de dilemă,
Ca un mare cavaler,
Cu o mină de mister,
Scoate voios de la spate,
Margarete parfumate,
Și sfios, spre domnișoare,
Le întinde câte-o floare.
Dar deodată, rostogol,
Căzu neatent în gol!
Copiii unii râdeau,
Alții miloși îl căinau,
Că nu e atent, săracul,
O să-și spargă sigur, capul!
Sar copiii să îl salte,
El se răsuci pe spate,
Și stă drept, tot zâmbitor,
Mulțumind copiilor.
Face plecăciuni mărunte,
Peruca-i veni pe frunte,
O ridică. E sucită,
Parcă și mai ciufulită.
Se retrage părând trist,
Unde-i haiosul artist?!
Puștii îl strigă să vină,
Dar intră o balerină.