cinste vouă, celor care mai duceți poezia pe culmile absintului
zeii coboară în litera voastră ca într-o caleașcă trasă de inorogi
zburînd invers pe cer
ca un supliciu nu văd nemurirea
murirea mi se vîră în oase cu fiecare an lăsat de Dumnezeu spre a-mi fi

litera aceasta va rămîne drept chip și-asemănare Mie
Nenuntitului cu literele vesele

îngeri vor veni să-mi păzească sîngele
de atingerea mătrăgunii