am ajuns să mă plimb zilnic
cu bicicleta
că ea mi-a mai rămas în atenție
înainte de a-mi scrie viața într-o carte
cu copertele groase
și colorate de serile detașate unui țel
concret

mai zăresc încă fără ochelari
mersul unor femei ce fac parte din viața cărții
și nu înțeleg de ce trebuie să trec
mai departe
fără să mă opresc și să le îmbrățișez
vorbindu-le nepoților despre iubirea noastră
din vremi

nu mai pot înainta
mi se opresc tălpile pe o pedală curioasă
din nu știu ce motiv
și degeaba încerc să opresc
ce veșnic se învârte.