Umblu prin spicele părului tău
cu degetele răsfirate
unei treierători.
A venit timpul serii
să-ți culeg roadele pasiunii.
A venit toamna înserării
să-ți storc din buze
strugurii dulci.

Sufletul tău e copt
chiar dacă pare verde.
În sufletul tău
un altul stă spânzurat
de funia geloziei.
La apus
o să-i tai craca
de sub picioarele înfipte în pântec...