Se plimbă doar în sfera lui bogatul
Și a uitat și să mai fie darnic
Din sărăcia mea dau ban amarnic
Cu semn cât e la gâtul său agatul.

E mândru tot pe-atât cât e de jalnic,
Fierbinte poartă-n venele-i stigmatul;
Curând eu voi pleca la Împăratul
Și drumul meu va fi în toate falnic.

Mi se deschide-o zare aurie
Și nemuririi veșnic voi fi calfă
Cu sufletu-mbătat de bucurie.

Și îngeri mici îmi vor cânta din harfă,
Drept moștenire-ți voi lăsa chilie,
Îți vei ascunde plânsetu-n eșarfă.