am cunoscut iubirea
durerea și uitarea
respirația dintr-o clipă de singurătate
chiar dacă liniștea nisipoasă a timpului
mi s-a așezat sub tălpi
și încă
mai arde ca un jar

n-am căutat iertarea în oameni
aer
pământ și foc nici
în lutul din jur care are
chipul părinților mei
și nici măcar în zbaterea
de sub aripa de fluture prins pe lampă
și totuși în mine miroase a ceară
umbrele s-au dilatat și apasă pe umeri

închid ochii și în acest decor
îl rog pe Dumnezeu
să-mi sape un cavou
sub linia orizontului ca atunci
când o fi să mor
iubirea
durerea și uitarea să-nmugurească
în primăvara în care îmi voi lăsa identitatea