Sunt o zeiță. M-am născut din spume
Și locuiesc pe veci la malu’ mării.
Te văd sfidând miraju’ depărtării
Precum un muritor de rând. Ce nume

Ar mai putea să corespundă stării
Ce o aveai când te-a adus pe lume
Ființa-n sine? Dramele postume
Vor fi în top cu semnu’ exclamării

Și puncte-puncte între paranteze,
Să știm din rai c-a mai rămas ceva
În vidul existent: niște proteze
Create de un zeu mortal, cândva,
Ce a uitat - Adam - să te boteze!
Sunt Eva. Te cunosc de undeva?!



Replica:

Mân-caț-eaș! Sunt Bănel! Te ți de glume?
No să-ț mai iau hogeac pe malu mării,
(gagico din penumbrele uitării),
Fiincă, fă, sunt lefter. Niște sume

Mai am de dat la bloc, în drumu sării,
Pe undeam rupt un pat, cu tine'n spume!
Ce șuturi! Ce deschideri! Ce de lume
Nea-precia cu semnu esclamării

De la peluze! Babele obeze
Se îneca mușcând din baclava
Și lăcrima, iar moșiii cu proteze
Își amintea cum, din voleu, cândva,
Le înțepa mingica pe faleze
Cu șpițu! (vorba vine... mucava!).

Radu Stefanescu