vino,
să poposim un ceas
în miezul versului

un câmp de maci
își deschide nuanțele
grăbite mâini

îngenunchem alene
glezna îmi dispare într-atât roșu
gâzele dor

nu vezi
câtă lumină
apare în colțul ochilor

parcă am fi cules vara
într-un mănunchi de rouă

să nu crezi nimic
poeții visează adesea
în culori;

prins într-un haiku
îți închid într-un târziu
filele.