Dezleg legăminte, deschid cuvinte

Ascunse sub teama conștiinței

Ce vine-n întampinarea goliciunii

Gândirii care nu lasă un suflet

Să umble prin întunericul

Atâtor povești gândite,

Rostite tăcut, smulse din necunoscut,

Înghețate în neant, închegate în desfrâul

Ușurinței de a fi.

Am vrut în neștiința mea

Să le dau contur, să le urc

O treaptă, fără a ști care,

Să zăbovesc printre ele, să găsesc urma lor,

Însă ele, cuvintele, legămintele,

Vrut-au în schimb ce nu le pot da,libertatea.

Nu am înțeles la început,

Le-am zăvorât mai adânc,

Mai subit, temându-mă de ele în mine,

De ce vor avea de ascuns,

Dar mai cu seamă de ce vor avea de spus,

Gândindu-mă, simțindu-mă în întregimea mea.

Fără suflet le-am închis, le-am ferecat cu lacăte mii,

Sub pământuri le-am ascuns, mi le-am vândut

Cu prețul culorilor vieții, cu liniștea morții

Le-am vândut, fără suspin, fără trecut.

Cine ar fi crezut că ele, cuvintele, legămintele,

Sunt tot ce-am pierdut?Sunt tot ce-am pierdut!