Gravitație


O tristă gravitație mă face ,
Să mă-ndrăgostesc mereu
Și mai tot timpul stând pe ace
Mă-nțep de cei ușor și greu .

Și mintea-mi stă pe-o plită-ncinsă
De vechi pomeni ce le-am uitat
În viața ce și-acum convinsă ,
Îmi simte sufletu-nghețat .

De mari călduri polare-n care
M-arunc și-ncerc să mă ridic
Dar gravitația , se pare ,
Mă face mai mereu să abdic .

Și ca s-o iau de la-nceput ,
Îmi e mai greu fără de stație
ÃŽn care orice priceput ,
Oprește ca-ntr-o gravitație .