Ce jalnic pare visul meu,
răpus de-a mea tistețe,
sunt prins în plasă temător
și-n vraja tinereții.

Îmi dă târcoale gândul greu,
iar liniștea mă ceartă,
ce jalnic este eul meu,
demult lovit de soartă.

Prind a privi cărări de vis,
cu aprigele gânduri,
mă port și sunt de nedescris
când scriu aceste rânduri.