agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Ich hörte es kommen... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-07-16 | [Text in der Originalsprache: romana] |
Oameni tăcuți sunt așejați la masa vieții,
aceeași masă din vremurile de demult, unii se-nfruptă din amintirea tinereții, alții, senectizați, în brațe poartă lut. Sunt vechi haiduci, proscrișii lumii noi, sunt cei vidați de viața sau repere, au respirat cândva, cum azi facem și noi, din aerul schimbării. Astăzi vor doar tăcere. Se cred umbre înfrânte, dar ochii îi trădează; sclipește-n ochii lor lumina lumii vie. Natura, ca o mamă, nu îi abandonează, nici Cerul nu îi uită- doar omul nu-i mai știe! Luminile din beznă le sunt îmbrățișare, portița ce-i renaște în învechitul burg, cei ce-au rămas să plece mimează îndurare, în timp ce acostează vasul lui Demiurg Așteptă o salvare în pragul dimineții, cei osândiți deja pe calea eternității...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik