ce mai fac?
îmi plimb cuiburile goale din corp prin orașul strâmb
îți spun sincer
ochii îmi ies prin mască și se așează de capul lor
pe borduri

nu ca în noaptea aia
când mă întorceam cu trenul mai mult pe umeri
și cel de din fața mea a citit tot drumul dintr-un ziar enorm
nu i-am putut vedea un milimetru din trup
când am adormit l-am auzit ieșind deschizând cu greu ușa
dând din aripi depărtându-se
țipând ca o pasăre din înalt
în timp ce vagonul se rostogolea pe câmp
ca lovit de ceva din lateral