Și a pornit așa de crunt Nemirul
Și dulce și amar și grabă nu-i
Și-alungă tot și urlă sufletul
Cu vorbe amețite care-i spui.

Din haos naște haos
Ș-astupă tot ce-i cade la picioare
Și-apare necruțător adaos
Ș-așază la dureri durere mare.

Și tot cu-aceași lentă apăsătoare grabă
Nu lasă nimic intact în urma-i ci degrabă
Mai așterne-n toamnă frunze noi și suferă pământul
E vechi, și-și scutură de praf alene veșmântul.