bunica are o ură de moarte după ce a trăit moartea unei iubiri apoi alta apoi alta

înainte de a se închide în cer omul se închide într-un copac
doi ochi privind - un trunchi fără nas fără gură
un glas:

alexandra, andra, spuneți-mi cum doriți
căsătorită la 15 ani, așa au decis rudele
e mai bine să naști un copil
în registru în dreptul tatălui cineva marchează apartenența la o organizație subversivă sau la o sectă religioasă
tanti lena îngrijorată: în siberia se moare de munci silnice foame frig
timp de o săptămână mi-au căutat mire:
două covoare, o masă, un pat, se zvonește că veți fi ridicați, un ceas cumpărat la odesa, o plapumă
serile – mama plângând
eu – măritată, alexandra, andra spuneți-mi cum doriți
dar am alt nume de familie
soldații, sergent, colonel, ori ce o mai fi – eliberați casa
mama cu vocea de emoții subțiată – fiica mea e
însărcinată, lătratul câinilor țipete, urlete, eu - în caroseria unei mașini, ea – în alta
îmi face semn de adio

orhei - șapte luni de închisoare
cine e tatăl tău cine e mama ta, tu, copilul tău, ați conspirat
piele translucidă, priviri șterse, mișcări de vierme striat apropiindu-se foșnitor
eu stoarsă de puteri, golită, speriată

am născut la spital
medicul: băiat

degețel
lângă ușa noastră stă soldățelul de plumb
care ne păzește
ne apără
de fuga noastră
pe drumurile patriei

nu există ieșire
te caut într-o bună zi
nu te caut dumnezeu
adus de sora medicală
mânuțele ghemulețului roz se agită în aer
ușa se deschide
un buchet de flori zâmbete felicitări mama unei fetițe tatăl unei fetițe
viața continuă
aștept
o minune
mirele meu adus de la celălalt capăt de sat

siberie

băiețel degețel se mișcă un ghemuleț cald la pieptul tău
piciorușele lui
încă n-au făcut primul pas
drumurile lui încă n-au început

creatură angelică
băiețel zâmbește pentru prima oară
dar e mai mult trist
frig
foamea mea este foamea lui

siberie

copilul meu plânge
vocea lui e ca un fir împleticindu-se în aerul de sticlă tăioasă sub firmamentul înghețat
el nu știe ce-i acela un tren
mama mea pe unde o fi fiind? tatăl meu?
un tren e o jucărie purtată de un copil în praful cald al drumurilor de acasă
o jucărie apare din senin în mijlocul camerei la sărbătorile de crăciun
pe locul unde își mișcă mânuțele copilul meu nu a fost niciodată acasă
nu a avut niciodată o sărbătoare
mi-e teamă să privesc
rana mea
desprinsă de mine
îmbodolită într-un șal
ochișori albaștri
din care cerul se scurge pe obraz
sub cerul acela se vor fi înălțat cândva fluturii
se vor fi zbenguit mieii?
mătasea primelor fire de păr
iată obrazul meu, cinci degețele
țineți-vă de părul meu, de buzele mele
am greșit
am greșit

tace
în lumina zilei albă
un pachet nemișcat pe masa de lemn
la marginea lumii
nu s-a stors înlăuntru carnea mea
nu s-a transformat în lapte sângele meu
n-au cerșit îndeajuns
mâinile mele

iubirea este moarte și tu ești
mort
din moarte de iubire născut, copil
al iubirilor moarte