Tu ești tăceri, eu sunt cuvinte
Așa că ne vorbim prin semne
Prin tremurat timid, din gene,
Prin lacrimi ce mustesc fierbinte.

Eu sunt văpaie, tu furtună
Ardem din ce în ce mai tare
Ca un fitil de lumânare
A cărui ceară’i doar o spumă.

Eu sunt benzină, tu scânteie
Inima’mi stă să explodeze
Tot așteptând, ca să pulseze,
Un semn pe chipul tău, femeie.

Poate că tot, de fapt, e’n vis
Și voi fi treaz în cinci minute
Dar, chiar de sunt atât de scurte
Tot mi se par de necuprins.