trișezi la fiecare umăr pe care mi-l oferi
când plâng, te așezi pe un loc de la geam,
murmuri același cântec mereu, și la fel,
mă mangâi pe ceafă.

mă minți la fiecare șșșșșt ce-l implori, să tac
și că "plâng chiar și-atunci când mă joc",
cu același cântec mereu, mă trezesc
ca să plec.

suspini același zâmbet complice, dacă tac
sunt suspect de novice, jubilezi chiar
din gesturi prea reci, când pe geam
sunt lacrimi ce curg iar și iar, iar și iar.