și tu și eu am răsucit pumnalul
în inima iubirii mele,
fantomă fără viață ca și valul
ce spumegă,ne roagă,geme.

căci am ucis cu sânge rece.stană
să-mi fie brațul care mă ascultă,
căci eu sunt asasinul care cheamă,
o răzbunare crudă,rece,mută.

și-acum plătește prețul urii tale,
acum când și durerea-i caldă încă,
căci taina suverană-i plâns de jale
și dragostea ce o atinge spurcă.

și port în suflet cruci de rană,
ce mi le-ai dat în noaptea asasină,
s-auzi și-acuma când te cheamă,
iertarea mea să-ți fie veșnic vină.

eu te-am dorit în mintea mea bolnavă,
tot eu te-am prins în lanț să te sfâșie,
am fost și sunt o jalnică epavă
ce a-ndrăznit să te dorească vie.

căci taina milenară e o farsă,
ce are gust de sânge și rugină,
frumoasa mea icoană este arsă,
aproape e și totuși e străină.

purtarea mea de-atunci să nu te mire,
căci ți-am promis-o în răvașul nostru,
să te ajut cum nu îmi stă în fire,
să te salvez de mircea prostu.