răsuflarea din acea noapte în care îți încălzeam sânul
nesecat de pasiunea tânără și debordantă a domnișoarei,
brațul din acea noapte în care îți încălzeam șoldul neîncetat
cu nenumărate mișcări arzătoare,
părul din acea noapte din care cu nesățioasă poftă
sorbeam mirosul palid al îmbrățișării tale(treci peste greață,
îi spuneam eu, treci peste greață și îmbrățișează-mă)..

trupul tău vaporos se cambra atât de mlădios de parcă ar fi fost făcut cu mâna Afroditei.
din razele cele mai fine tu ai luat ființă, prinzând dintr-o clipire tot albastrul cerului in privire..
genele păsări încremenite pe stâncă păreau
și nici măcar nu-ți dădeai seama de mișcările aripilor lor.
ce zbor grațios și plin de frumusețe executau cu fiecare clipire în care-mi
afundam ca un păgân bolnav privirea plină de iubire!..

și când mă gandesc că și ea este îndrăgostită
și suferă, plânge, aleargă postându-se pe marginea celui mai apropiat trotuar
cu ochii plini de dor de imaginea acelui domn care-o rănise atât în tot trecutul.

palidă ea îmi povestea toată drama scrisă cu lacrimi în sufletul ei,
mărturisindu-mi cu pasul grăbit că trecuseră șapte ani grei și totuși vestigiul
rămânea înscris în tabloul inimii ca o faptă concretă.

toate acestea, rând pe rând, clipă cu clipă, secundă cu secundă,
au repetat în mintea mea de mii și mii de ori
sumbra durere a îndrăgostitului.