aruncă toate apucăturile rele
pe un cal albastru ditr-un capăt de lume
din care să-ți aduci aminte
iluzile și marile sperante.
a-ti face meseria
din a copia miorlăiturile
celor de lângă tine
n-ai face decât să-ți demonstrezi
că ești un cotoi nemernic și prost...

stelele scăpărau
prin unduirile fine
ale valurilor ce-și mâncau
siliciul din nisip
pentru a-și arunca reflexia
de diamant în ochi,
să te orbească cu citate de
doi bani neștiind
că adevăratul diamant
trebuie găsit și șlefuit de
meșter...
treci pe drum,
ești tânăr și ditr-o dată
te trezești bătrân și
în afara drumului vietii...

nimicul,la fel ca un ghem imaginar
din care din când in când
ne facem haine pentru iarnă,ori
timpul prin care
flutură moartea cernută prin sită.
din cernerea asta ne facem mâncare
zi de zi.
inevitabil tata si-a facut datoria,iar
fluturii zburau sau fulgii se topeau
prin paharele inglodate de amintiri
mârșave,consumate in grabă de zei...
si ei se-nbeată iubito!
prin urmare fac greseli,
ambrosia măsii de zei!