îmi fluieră vântul prin oase,

iar ploaia îmi bate des în geam.

A ghiveci și-a zacuscă-mi mirose

iar melancolii, cu zecile, am.



În toamna mea mi-e des dor… de soare.

Privirea mi-o mângâie copacii de foc.

Și gustul fructelor coapte le are

dorul meu, ce încet încet ia un loc



în toamna mea, ce acum se face stăpână

afară și-n gândul meu, azi.

Doar cerul de plumb îl am l-a ‘ndemână

Să-mi vorbesc toamna de rău, cu necaz.