sărut-mâna distinso, doamna mea
cu obraji cafenii
te privesc din balconul
de unde
agăț ciorapi și chiloți
bărbătești
în timp ce dumneata
privești cerul căprui și respiri
indiscret
ca și cum printre degete cântărești picăturile reci

sărut-mâna distinso, parfumata mea
cu același tandru sublim
acum
când e seară
doar printre stele
te mai pot desluși, deși grațioasă
[de pici]
îți treci geanta peste umerii toamnei
când
de prin spatele blocului
doar o urmă
de ruj mai adie acolo spre unde
până mai ieri
ne slujea
drept baldachin al nopților fără sâmburi

sărut-mâna distinso, adorata mea
cu pantofi vișinii
valsul primăverilor împărțite
se așază pe trepte
aprins
sub pașii fierbinți
dintre ani zburători ca de fluture