în timp ce tu înfigi cuțitul în mine
pe partea cealaltă se naște un prunc
și munții își aruncă lava din pântec
spre a deveni un leagăn de cântec

te trage de mânecă o fată murdară
plină de praf, frunze și tot ce-i afară
dar tu, cel cu veșminte de flăcări te ferești ca de-o moarte sumară
de-acest salt cu picioarele goale

și
îți desfaci în mine mâinile
le împlânți, răsucești, pritocești, rupi
și-apoi legi între fire
tot ce ar putea să curgă, să găsească ecou în
scântei aruncate și
pietre și pene și goluri
și

nu

dar pe cealaltă parte