era iarnă când ochii s-au deschis
așa cum se deschid porțile închisorii
mi-au zis ești liber mi-am zis sunt singur
în stație autobuzul aștepta ca un ciobănesc mioritic
lungit pe asfalt
șoferul plângea și arăta cu degetul spre freziile crescute sub pedale
eu nu înțelegeam nimic dar mă purtam ca unul care înțelege
am început să explic oglinzii
apoi oglinda i-a explicat șoferului
până când i s-au deschis și lui ochii
stațiile în orașul acela sunt rare