pictam tezaur de lumini celeste
în noaptea siderală și tăcută
trecea un nor adesea ca o cută
pe cerul ce biserică ne este...
căci e la fel ca-n vremea cea trecută
cupolă care duce-n Cer o veste
de-a rugii dulci o veșnică poveste
și sfinți din oameni Domnul îi recrută.
murind gheena ce-o purtam în mine
sonetu-ncerc să îl îmbrac în aur
stă în terțină vrând să se termine
acest abces de aripă de graur.
și Omul călărește murg ce vine
să îl transforme într-un alb centaur.