Sprînceana se ridică a mirare
În strana cărții de-l citesc pe Blaga
Ce se întrece în minuni cu șaga
Și în corola tainelor ce-s rare.

În ieslea sfîntă dobitoace rag a,
Curînd, venirii-n pîntec pe cărare
Pe-un biet măgar spre Naștere un Care
Ne-a mîntui. Eu strîng în brațe draga

Spre-a nu mă mai durea o coastă lipsă...
Iubito, totul este o șaradă
Căci prea ne pregătim de-apocalipsă.

Lăsați, voi, oameni, visele să cadă
Precum o ploaie, dorului eclipsă,
Ce furtunos se-adună în cascadă.