Era frig pe atunci între noi
boabe de gheață picurată din ochii obosiți ai lui dumnezeu
de prea mult timp
peste noi
peste destinul deschis către ceruri ca o luntre
ca o coajă de nucă
ca un ochi surprins mereu surprins

suntem încă două trupuri aproape livide între două stânci de granit
cu degetele calde căutând dragoste ca pe o pernă de pluș
pe această planetă pe care de multe ori o văd
așa cum este ea
o copiluță cu gene lungi lungi arcuite visând cu degetul în gură
pe-acei care o poartă, în voie, prin porți cu trenul secundelor


știi
când erai departe
obișnuiam să vorbesc cu stelele cu planetele cu lunile și inele ca de-abur
îmi aprindeam tacticoasă o pipă indiană
și desenam inimi mari albe în aer
care cântă?
care cântă?
întrebam înfrigurată-împrejur
o mie de ciori și-un ecou
era gheață pe atunci între noi...

mă întreb acum așadar firesc
acum
când ești în fața mea
cu părul ciufulit
cu inima mea un plus uriaș urlând înăuntru să se umple din panglici de dragoste
e oare posibil

oare și tu ai păstrat înfășurată în jurul trupului
raza ta de soare să o fac nod cu raza mea de soare
fărâma asta de lumină pe care o așteptam
să ne pecetluiască legământul
pe această planetă ca o copiluță cu genele lungi lungi arcuite visând cu degetul în gură.