nu se știe când ne-am întâlnit,
am căutat pe wikipedia, la anonimi,
mi-a dat un răspuns ambiguu,
că pagina e blocată, ori nu s-a construit încă

n-am înțeles limba, era ascuțită,
bifurcată, ieșea din ecran
să mă lingă-n urechi
n-am vrut s-o las,
dacă rămâneau litere de pe perii ei
pe perii tunelului meu auditiv
și se-ncâlceau peste șine,
să nu mai treacă trenul cu platformă
de pe care-mi cântă Iron Maiden
cântece de leagăn
când beau alcool
și-mi sug cele două degete de la mâna dreaptă,
alea pe care mi le-a crestat un văr, cu lama,
să mă dezvăț de învăț, că-mi strâmbam dinții
și cine mă mai lua cu dinții ieșiți pe sub buza de sus ?

dă-o dracu de informație, am zis,
ce contează când ?
putea să fie ieri
sau acum 2000 de ani,
ne-om fi văzut la umbra crucii,
într-o pauză de masă,
mâncam măsline și azimă
unsă cu mir furat de la bocitoare,
miroseam lacrimile tâlharului din dreapta
și miroseau a iertare,
pe post de parfum, ziceam eu,
mai bine nu, răspundeai tu,
nu-ți plăcea parfumul,
îți plăcea fierul
și pielea mea
când ieșeam din mare,
la miezul nopții,
cu scoici în păr

am scris pe două coloane,
în nisip am scris,
să rămână scris
ce n-avem și ce avem

n-avem linguri, scaune cu spătar,
sertare în același pantofar,
CD-uri, cont comun, păsări cântătoare în colivie,
pat conjugal, certuri pe facturi,
carduri expirate, număr auriu pe poartă,
pentru că n-avem poartă,
n-avem ora 4 a nopții
sau a dimineții, depinde de unde-o privești,
n-avem ceșcuțe pentru ceai turcesc,
furculițe de argint,
mașină de tuns iarba,
mic dejun cu ziar și cafea,
dulăpior cu medicamente...
în general, n-avem lucruri cu masă proprie
și cod de bare, să le știm prețul corect

avem respirații, tu și eu...
respirăm des, deci avem cât să dăm și la alții,
avem ora 4 a nopții
sau a dimineții,
dar e trecută și pe lista cealaltă,
să inducem eroarea-n eroare
avem umeri,
eu pe ai tăi, să-mi odihnesc erorile,
tu pe ai mei, să-ți odihnești coșmarurile,
tu ai sânii mei, în podul palmelor,
eu am ochii tăi, tatuați în spatele pleoapelor,
când ne iubim
sau ne zidim
sau ambele...
avem câmpii de sticlă,
unde patinăm vara, fără fulare,
goi, râzând în neștire,
printre copaci de cristal
în care cresc mere de aur
și frunze în formă de litere
pe care ne-am obișnuit să le strângem
înainte să cadă, să le presăm între palme
până încep să cânte,
avem păsări în aer
și aer avem,
tăciuni încinși pe care dansăm
împreunați, împerecheați ca satirii,
fără rușine,
tu și cu mine...

avem pielea comună
și o casă doar cu ferestre,
fără ziduri și uși,
fără curte cu poartă și scânduri vopsite,
fără iarbă
și fără chei de intrare

n-avem timp,
avem toate timpurile,
locuim în ele

te-aș iubi, dacă aș ști cum,
dar nu știu decât să te respir
de pe oglinda corpului meu,
când te întinzi deasupra-mi,
ca un drog bun,
în porții mici,
din când în când,
să nu devin dependentă
de tine

de-aia nu suntem în wikipedia,
mă gândesc
că acolo sunt oameni săraci,
nu nababi ca noi doi