Mi-am căutat ieri sufletul prin ploaie,
Întoarsă-n mine să mă regăsesc
Atât cât sunt în timpul pământesc,
Mai ne-nțeleasă, poate mai vioaie.

Doream treptat să mă topesc în iarbă,
Fiindcă în cer un cer se subțiase,
Curgând prin flori și frunze mătăsoase,
De mult uimite, palide să fiarbă.

Poate că-s gânduri numai din uitare,
Sau căutări prin labirintul pur,
Dar, rătăcind, dau inimii contur
Și timpului o flacără mai mare.

Florina Ladislau