Dacă ți-aș fi spus ce fel de moarte îmi va prinde foarte încet degetele
și gleznele și genunchii
ce fel de liniște s-ar fi ivit în fața mea și va fi zidit cu atenție ușa
dacă ți-aș fi arătat că mâinile vor deveni mai ciudate
poate fără memorie
totuși cu niște urme adânci și vineții
și nici părul nu va fi multă vreme frumos pieptănat
cum și inima se va dovedi prea zgomotoasă
poate înainte de prima ninsoare
și cum chiar în mijlocul meu neîmblânzit
vei lua neîncetat forme noi
mi-ai fi cumințit gândul și degetele
și gleznele și genunchii
așa că am tăcut.
Ne-am potrivit ceasurile ne-am mirat de buzele amărui
și am intrat în casă cu pași mari.