de vreo câteva dimineți zic celui din oglindă: ,,îmi pare rău
de cunoștință’’
- n-aÈ™ avea ceva cu el,
dar a-nceput de la o vreme să fie altfel înfumurat și
nici nu prea îmi mai seamănă…

de vreo câteva ore
tot îi spun: ,,nu te mai hlizi buimac,
nu, tu nu ești deloc nostim’’ - el vede un dincoace
ca o promisiune în proiecție răsturnată asimetric…

de vreo câteva secunde bune, zic printre dinți
intrusului:
,,totu-i zadarnic, e un fel de odă …naibii''

o dă naibii fărâma de zadar pe care a îndrăznit s-o îndrăznească
exorcizând-o – ,,timpul e o chilie prea strâmtă, fugi… iar fuga ta să nu fie oricum
ci suma fugilor avute’’
nu contează încotro-ul, oriunde ai lua-o este razna

ba există (ultima lui replică)
oriunde ai lua-o este un Tu în jurul lumii și nu invers