Spital

Mi-am vizitat bunicul în spital,
Culoare lungi, saloane pline
Bolnavi mulți, aer ambiental
S-o dai în plâns aproape-ți vine!

Superbe uși, scaune cu rotile
ÃŽmpodobesc holul cel rece...
Unii cam gem, mușcă din zile
Încet, încet viața lor: trece.

Peisajul de la geamuri e pustiu
Aerul din interior se-oprește-n tine
Of Doamne, greu e să fii viu -
Ușor e când ești tânăr și ți-e bine!

Îmbărânesc și eu, fir-ar să fie
Cad zilele-n noroi rapid...
Acum am amintirea vie
A chipului bunicului: un vid!