Îți pare rău, încerci să spargi cuvintele,
Să nu mai rănească, să nu mai vorbească,
Despre tine, să spună că nu ești acel băiat,
Care spune multe, dar se pare că degeaba,
Aruncă cu rime, tu vrei oricum mai multe,
De la viața asta amară, dulce-i cafeaua,
Ce te ajută să uiți de tine, de-o fată și suspine.
Pentru ce să-ți pară rău și așa că ești indiferent,
Te lovesc vocile, se formează un curent,
De critici și volumu-i tare, suflă-n buzunare
Vântul și iar e tare, greu să sufli în mâncare.
Când te frige, oricum las-o jos, ai fost
Și ești un copil, ce se întreabă fără folos,
De ce întâlnești pe stradă doar triști,
Poeți și prozatori convinși, că lumea
E rea, urâtă. Nu-i contrazice, au dreptate,
Tu îți rupi gâtul pentru carte, ei oricum nu au parte,
Decât de bani, dar asta trece… trece, stai calm.