sub bănuțul frigului se așterne iarna
bate ușilor distanța se usucă iarba
dumneata Doamne când taci
numai frig numai de tine și de lume mai îmbraci

sus pe scară a urcat dintele pe casă
lumii scândură rindea și de stea aleasă
repede a și cioplit somnul din care-am murit
dincolo de cel de tine Doamne iar am adormit

nu trezi nu mai sosi dedin zid o altă zi
nici nu mai uda și nici nu mai preumbla
pofta rece - a lumilor din durerea mâinilor


Offf e drumul tot mai lung
și nu știu cum să ajung
nici la colț nici la strâmtoare să pun umbră peste soare
să nu plângă cucului frunza mută-a nucului
și nici pânda dusă până dincolo ajunsă
nici femeia lăcrimând pietrei toată închinând