colega mea are o bicicletă verde.
a plecat acasă să mănânce. câteodată nu-i răspund
pentru că nu o aud,
dar de data asta atenția mea cuprindea vreo doi metri pătrați din 5.
adică ma întrebam ce dracului fac aici și i-am spus,
BINE. și a ieșit
pe ușă cu bicicleta ei verde pliată,
cu roțile ei mici…e o bicicletă de oraș
mi-a spus. cadoul de ziua mea care vine!
și după ce a închis ușa
m-am întrebat de ce.
de ce oamenii nu își fac de lucru și prin inimă,
poate că uneori durează mult mai mult.