Lumină, pe altarul Tău
m-am prăvălit stâncă
și-ai fost un munte generos
privind înspre acolo, jos
copacul răvășit din pletele-mi, și-Ai râs

din plete să mă mângâi,Tu mi-Ai smuls
bucăți de turtă
dulce, pentru toți
iar la Apus, m-ai înălțat
pe țigala-ntâiului palat