E abur dimineața, ceață fină
Se-așează peste tot cu nepăsare,
Să simt că rostul sinelui tresare
Când ruginește frunza în grădină.

Brazdele goale, parcă desenate,
Își plâng căldura dusă-n adâncime,
De parcă cer și versurilor rime
Scrise de flori în nopți adevărate.

Mâine din zațul adunat va crește
Gheața de foc, să ardă tot ce minte
Durerea ca și lucrurile sfinte,
Căci vine timpul care le citește.

Florina Ladislau