AURA TIMPULUI


M-am trezit gândindu-mă la tine,
Cu mintea,cu trupul, cu totul
-Sunt oare un fieștecine?
În inima-ți goală poate-mi gasi-vei locul!

Aura soarelui n-a aparut,
Și gându-mi cutreiera-n goana,
Spre tine...cea care n-ai vrut
Într-o frumoasă zi de toamnă.

N-ai vrut să-mi trimiți iubire,
La o mică depărtare....
Există speranță oare?
Pentru o dragoste mai mare?

”Nu vreau”și”Nu pot” răsună,
”Nu promit” trâmbițează mai jalnic,
Asculta-ți cugetul...nebună!
Zeul iubirii e darnic!

Iubirea-ți mi-este o himeră
Atat de rece,...de cruntă
Femeie ești o “efemeră”!
Revino-ți, trăiește și luptă!

Numa-n brațe te-aș fi luat,
În timpul cel hain...
Parcă nimic n-ar fi contat
Doar zâmbetul cel lin...

Am obosit...nu vreau nimic,
Din ceea ce-ți închipui,
Voi încerca să te ridic,
Așa precum...te-opui!