lepădare de sine,
ca un fel de avort,
ca un fel de părăsire pe prag de orfelinat
sau container
abandon după o seducție semi-triumf,
unilaterală

tema zadarului de lux mi-a intrat în cap
și îmi simt țeasta cui
cuiul poftelor proibite, cuiul deprinderilor rele
cuiul răstignirii eșuate – carnea n-a rezistat,
era electrochimică, hologramă

tema zadarului de lux
mă îmbracă bine, pe măsură ca un costum la comandă,
sau sicriu… - chiar, sicriul meu să fie un pic mai larg, țineți minte,
dacă și dincolo voi crește de atâta-nfumurare?!...

lepădare de sine – care dintre atâția sine ce colcăie
pieziș prin biata mea alcătuire? Îl vreți pe cel mai bun, știam,
cui să-i lepăd sinele? - ah, cuvântul cui de mai-nainte era
altui sens, sau totuna?
…………………………………………
- să consemnați măcar că am năzuit