construiesc lumini cu burțile goale
într-o pasăre fioroasă
în care trăiește un oraș întreg
de minute

în locul unde vântul
îți strivește zâmbetul de caldarâm
un soldat de hârtie își privea mâinile
murind
pentru că inima femeii care îl ținea în gazdă
bătea în același timp
de două ori
aceeași secundă

în anumite ceasuri
ziua se prăvălea dintr-o parte în alta
și toate țipetele ei
se izbeau
se ciocneau
se zdrobeau
în trupul proaspăt tencuit al unui pește spadă

dacă te-ai afla aproape de mine
ai putea să privești înăuntru
să-ți vezi ecoul strigătului tău
de groază

în adâncimea aceasta sclipesc
frânturi de cuvinte și oameni

cu pielea decolorată