ca atunci când strângi în pumn bănuți
indispensabili pentru o pâine,
era și-o anumită pudoare,
ploua precum vara pe lumânările aprinse de luminație,
bunicii m-au crescut, părinții
mi-s indiferenți, eufemistic zis,
nu voiam să-i pierd, dar nici să creadă
vreunul că-s o momâie, din ăia
de lângă mormintele vecine,
bunicii-s unde îi simt,
când am închis ochii
mi-am amintit că și copiii îi închid
și cred că așa nu-s văzuți
și nimeni nu-mi vedea bunicii