câteva străzi în mine și niciun anotimp
doar umbre ale clipelor care deja m-au locuit
și mâinile mele încercând să le dea o formă
un om trece prin asfințituri deschide larg o fereastră
prin ea te zăresc pe tine
îți spun
dacă nu aș iubi
dacă nu mi-ar fi mereu dor
cum aș mai ști că inima e doar un cocon
din care zboară la nesfârșit fluturii dragostei tale
cum aș mai înțelege că doar din iubirea asta ieșim întregiți si fără de margini
oameni pășind asfințituri spre o veșnică dimineață
dacă nu aș iubi
m-aș muta pe alt gând
mi-aș șterge respirația din aerul dens
m-aș scurge prin vene până la rădăcina tălpilor timpului
dar uite iubesc
și câteva străzi în mine îți poartă numele
iar în mâini umbrele clipelor capătă doar
forma inimii
tale