Seara se potolește cîntecul
cucului în pădure.
E pe sfîrșite holda
cu roșii maci.

Se apropie furtună neagră
de după colină.
Cîntecul vechi al cosașului
moare pe cîmp.

Nimic nu mai clintește
frunzișul castanului,
pe scara-n spirală
foșnește rochia ta.

Feștila pîlpîie tăcută
în camera întunecată.
O mînă argintie
a stins-o.

Fără o adiere, noapte-nnegrită.