ies la plimbare dimineața câini
la un capăt la celălalt oameni cu mâna întinsă
de câte ori încerc să le spun bună dimineața
un foarfece roz îmi crește din buze
și cu un zgomot sec țac taie lesa taie zâmbetul taie în două planeta
acoperă omul într-o ceață și câinele în cealaltă
auzi-i Doamne cum latră strig eu auzi-i
și dintr-un buzunar scot cartea veche
îmi astup urechile și citesc poți să citești în gând
cu vocea tare cât tunetul dar pentru asta trebuie
să îți cobori ochii în carte cât mai mult
merg liniștit pe cărarea dintre planete
oare la dreapta or fi câinii sau la stânga
acum îmi pare rău și-mi pălmuiesc buzele ca și când aș pedepsi
foarfecele fiindcă nu trebuia chiar nu trebuia
dar așa cum ați pățit și voi tot eu sunt cel care suferă